Calitatea organoleptică
Analiza senzoriala, ca metoda stiintifica de apreciere a proprietatilor organoleptice ale alimentelor, are un rol important in stabilirea autenticitatii produselor, fiind folosita indeosebi pentru compararea cu produsele de referinta, in clasificare si standardizare, precum si in decelarea prospetimii, defectelor si a altor neajunsuri mai greu sesizabile prin celelalte mijloace.
Desi analiza senzoriala este inca tributara aprecierii umane, avand un anumit grad de subiectivism, datorita profesionalizarii corpului de degustatori si interpretarii statistice, constituie un instrument util, iar in unele cazuri devine de neinlocuit in aprecierea calitatii.
Principiile de analiza senzoriala a mierii de albine sunt redate in STAS 784/3 – 1989.
Mierea fluida se examineaza organoleptic, initial pe proba ca atare. Se noteaza daca prezinta spuma si/sau impuritati.
Mierea se omogenizeaza cu ajutorul unei baghete de sticla pentru dispersia uniformă a impuritatilor in toata masa. Apoi, mierea se filtreaza printr-un tifon dublu la prima intrebuintare, se omogenizeaza si se lasa in repaus pentru eliminarea aerului inglobat, pana la limpezirea completa, dupa care se supune examenului organoleptic complet (aspect, consistenta, culoare, miros si gust).
Mierea cristalizata se examineaza organoleptic, initial pe proba ca atare. Se noteaza daca prezinta spuma si/sau impuritati, felul cristalizării (incipienta, partiala sau totala) si caracteristicile cristalelor (fine, potrivite, grosiere).
Borcanul cu miere inchis etans se supune fluidificarii prin incalzire la temperatura de 40...45 grade C, pana la topirea completa a cristalelor. Dupa racire se indeparteaza capacul, se omogenizeaza bine cu ajutorul unei baghete de sticla pentru dispersia uniforma a impuritatilor in toata masa.
Aspectul se apreciaza dupa gradul de transparenta pe care il prezinta mierea introduse intr-o epubeta de sticlă incolora, cu diametrul de 16 mm, examinata in lumina directa a zilei. Se noteaza in mod detaliat diferitele nuante, ca de exemplu: transparent, stralucitor, opalescent, tulbure etc.
Consistenta se apreciaza dupa modul de curgere a mierii de pe o bagheta de sticla sau de pe o lopatica de lemn, precizandu-se starea respectiva: apoasa, fluida-subtire, fluida-vascoasă, cleioasă.
Culoarea se apreciaza prin examinare vizuala directa, la lumina zilei, pe un fond alb, a mierii introduse intr-o eprubeta din sticla incolora, cu diametrul de 16 mm.
Mirosul si gustul se apreciaza prin mirosirea si gustarea probei. Se noteaza nuanta de aroma dominanta (pentru mierea poliflora) si intensitatea acesteia (pronuntata, bine evidentiata, moderata, discreta). De asemenea, se apreciaza intensitatea gustului dulce (pronuntat, bine evidentiat, moderat) si eventualele nuante secundare (acrisor, amarui, astringent, fad etc.).
Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fara spuma, fara corpuri straine vizibile, culoare de la slab incolor pana la galben deschis, galben auriu, galben - portocaliu, galben -inchis, rubiniu, galben brun, brun - inchis, miros si gust specifice mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce, consistenta omogena, fluida, vascoasa, cristalizata.
Calitatea fizico - chimica
Conform STAS 784/3-1989, mierea de salcam si de mana se livreaza in trei calitati: calitate superioara, calitatea I si calitatea a II- a.
Celelalte tipuri de miere se livreaza in doua calitati: I si a II-a.
Principalele caracteristici fizico-chimice la mierea de salcam, calitatea superioara sunt: apa, % max. 20; aciditate, ml NaOH sol.1N/100g max. 4; zahar reducator, exprimat in zahar invertit, %, min. 70; zahar usor hidrolizabil, exprimat in zaharoza, %, max 5; indice amilazic, min. 6,5; cenusa, %, max. 0,5,etc.
In afara principalelor componente mentionate mai sus, mierea de albine mai contine un ansamblu de compusi importanţi, printre care: substante proteice (in medie 0,5% la mierea florala si doze putin mai mari la cea de mana); un spectru larg de microelemente (beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, nichel, argint s.a.); vitamine (B1, B2, B6,
C, K, PP, H, s.a.); mici cantitati de acizi organici (malic, citric, lactic, oxalic, succinic etc.), gume vegetale numite impropriu dextrine, substante colorante si odorante etc.
Calitatea igienica
Cercetarile in domeniul microbiologiei mierii de albine sunt destul de sarace. Ca origine, microorganismele din miere provin din nectar si polen, din salile de lucru, de pe aparatele insuficient spalate sau de la ambalaje.
Drojdiile sunt prezente in numar mic in miere si sunt reprezentate mai ales de Saccharomyces melis, care se dezvolta in medii in care continutul in apă este mai mare de 20-25%, si Saccharomyces rosei, capabila sa fermenteze medii cu 60% glucide. Drojdiile pot sa produca defecte de natură microbiologica la mierea ce contine mai mult de 102 celule /g miere, pastrata la temperaturi mai mari de 150 C.
Fungii filamentosi provin din contaminare cu praf, din apa de spalare a instalatiilor sau a recipientelor si, intr-o masura mai mica, de la albine. Daca ajung in miere in stare vegetativa sunt capabili sa metabolizeze glucidele, aminoacizii si chiar polenul, fiind responsabili de diverse modificari organoleptice (gust si miros de mucegai).
Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu